I know how to kill a soul!
Postat in Poil de carotte | 1 comentariu »
Acumulez furii cotidiene ce stau sa explodeze in miez de noapte impreuna cu cana de ceai negru de Chelsea si zidul de gresie. Meticulos spal vasele pana ce scartaitul lor imi irita auzul haituit de Naqoyqatsi. Sentimentele sunt edulcorate numai cu licori interzise minorilor , iar oamenii lui Joyce sunt desprinsi din copilarii netraite, dar auzite. Povestile altora au talc si substanta, ale mele tintesc un vid. Incerc sa ma copilaresc , incerc sa prizez doze infime de inocenta , un ceva ascuns. Incercarile sunt ca o mia lovitura… dupa un timp nu mai simti… Ma regasesc pe mine intr-un plans surd. Oare plansul e al eului nostalgic de sine?
Postat in idiosyncrasie | 9 Comentarii »
Mainile mele nu-si mai gasesc de mult cuvintele pentru ca mintea mea a ramas blocata in incaperea insomniilor eterne. Pe perdeaua de langa fereastra deschisa aluneca secrete indiscrete si indiferente vag sesizabile. Timpul se scurge in calatorii imaginare cu tramvaiul 34, pofte de amintiri inconturnabile, senzatii de deja-vu cand soarele se reflecta in parul umed si moale, dorinte de a tine de mana si a cauta buze coapte in miez de noapte…
Postat in Poil de carotte | 3 Comentarii »
Mi-au amortit buzele si emisfera stanga a encefalului. Imi inmoi buzele in otrava ce le amorteste pentru cateva secunde si imi ascute simturile. Toto, “il grande comico” e imbracat pe pereti in Mussolini, iar eu imi imbrac gatul in esarfe de matase cautand senzatii de acum 10 ani cand ma desfatam in camasile de matase ale mamei mele… Meniul e execrabil, iar spectacolul grobain. Sunt acolo si la zeci de mile departare, in lumea mea imperfecta si calda. Visez…
A convietui nu inseamna a trai…
Nu imi plac florile, doar zambilele…
Postat in Poil de carotte | No Comments »
What’s more important, a smile or a skirt?
Postat in idiosyncrasie | 6 Comentarii »
Nu-mi pun ochlarii. Asa se vede totul blurat si distorsionat. Imaginile din Decameronul lui Pasolini sunt adevarate cadre a la Greenway, baroc pur si Vermeer pana la visare. Coapsele mi se subtieaza in oglinda, iar obrajii nu mai ascund buzele cu comisuri intoarse in jos. Din dormitoarul cu figuri geometrice din cosulete cu flori desenate cu cerneala invizibila se aude stident dimineata: “Would you ever be my, would you be my f-cking boyfriend?”… and I’m not even there… Oare intelege ca folosesc cuvinte triviale sau ritmul il acapareaza atat de tare incat uita si de acea boaba de engleza invatat din politete acum mai bine de 20 de ani? Ce bine ca a trecut la blues!!!
In copaci cresc iarna cuiburi parasite. Starile gretoase asociate mersului cu masina sunt alungate de ganduri cu visele senzuale de mai devreme. De ce le place lebedelor frigul? Vreau acasa…
Postat in Poil de carotte | 3 Comentarii »
“He’s a walkin’ contradiction/ partly truth and partly fiction”
Postat in Cap ou pas cap? | No Comments »
Ullmann devine Andersson, Andersson devin Ullman. Ochi suprapusi peste ochi, frunti peste frunti, nasuri peste nasuri, buze peste buze. Vieti suprapuse si vieti care surclaseaza alte vieti. Frumusetea necunoscutului incepe aici:
Postat in Cap ou pas cap?, Uncategorized | 12 Comentarii »
Nu ma-ntreba ce am vazut aseara, ieri seara, cu o seara inainte de ieri seara, ce am visat la pranz si unde mi-am pus capul atunci cand am simtit ca incaperea se roteste in jurul meu, iar eu stau. Capul meu a fost pe umeri, permanent… S-a miscat in dreapta, in stang, dar camera, strazile, masinile, toate se invarteau in jurul umerilor aplecati. L-am visat pe Bergman in albumul Taschen si Fragii salbatici, am visat un vis in vis, un vis al mortii ce bantuie sufletul tern. Am plans, nu pentru ca-am ramas profund marcata de povesti de dragoste din filme despre neputinta si speranta (Azul oscuro casi negro), ci pentru ca empatizez. Oare se poate empatiza cu o lume fictiva? Intrebarile raman ascunse in mijlocul farfuriilor murdare ce acopera mesele din bucatarie, pe care nu o sa le spal in curand… Comunicare cere un rezultat, iar rezultatul se volatilizeaza impreuna cu betisoarele parfumate arse zi de zi in birou. Cinismul meu se desfata in conversatii ce n-ar trebui deschise intr-o lume perfect imaginata si incearca sa se mimetizeze intr-un nou-nascut optimist. Azi am sa-mi desclestez maxilarul si sa torn pastile pe gatul ce arde mocnit de ieri. As vrea o inghetata si cuburi de gheata cu menta… Momentan ma voi multumi cu plapuma ce incalzeste dimineti singure si nopti amare.
Postat in Poil de carotte | 6 Comentarii »
Peretii au fete mici si schimonosite, ca ale unor extraterestrii speriati. Din pereti cresc flori mulicolore de care se prind fire de ata cenusii, fire de ata ce leaga pui si oite-n creion de 0.7. Piesele de domino ca niste bucati de guma Turbo striga dupa un joc sau doua de pe masa din living. Baia rasuna de cantece distorsionate si intrebari la care se asteapta un raspuns de dincolo… Nici un raspuns… Trupul greoi se aventureaza cu un prospo cald in chip de pelerina sa salveze piesele de domino dintre pereti si camera de gheata. Mainile le amesteca lenes si incep sa le imparta: 5 intr-o parte, 5 in alta si una in mijloc. Piesele sunt pe fata si realizezi ca dominoul nu se joaca atat timp cat nu sunt doi. Peste trei ore, dupa un film menit sa produca miracole (Atonement) te afunzi in patul “din scanduri”, il citesti pe Fellini si nu mai poti contesta frumusetea pura…
Postat in Poil de carotte | No Comments »
