I have this terrible cold that forces my eyes to shed tears…
And this cold is been going on forever…
Developezi imagini de pe filmul anului anterior si tot ce poti extrage din ele e vina. Filme dominate de acelasi cameo imi bantuie orele de somn matinale. Insomniacul etern adoarme in paturi mirosind a “lacrimi si somn”, cum numai o A/alma avea sa descrie l’innconu. Licori aspre impanzesc vazul fragil si ii amortesc senzatiile saccharine cat sa nu se dezica de la simplitatea lucrurilor cautate. Neputitnta de a intelege lucruri atat de evidente ca rosul din filmul lui Parjanov e doar o scara spre infinitul frustrarilor vernale. Veranda e ca o Dresda descrisa de Vonnegut in celebrul mainstream book (nu, nu e preferata carte, gemenii geniali si capacitatea de autopersiflare sunt mult mai aproape pentru a empatiza), numai ca miroase a ploaie, da, strada asta miroase a ploaie in fiecare noapte, iar noi ne amintim intotdeauna lucrurile placute.
Sulfetul nud se loveste de cuvinte colturoase si previzible, asemenea constientului unui suprarealist…
Nothing changes the fact that I like red, anyway…
Postat in Cap ou pas cap? | 1 comentariu »
Acumulez furii cotidiene ce stau sa explodeze in miez de noapte impreuna cu cana de ceai negru de Chelsea si zidul de gresie. Meticulos spal vasele pana ce scartaitul lor imi irita auzul haituit de Naqoyqatsi. Sentimentele sunt edulcorate numai cu licori interzise minorilor , iar oamenii lui Joyce sunt desprinsi din copilarii netraite, dar auzite. Povestile altora au talc si substanta, ale mele tintesc un vid. Incerc sa ma copilaresc , incerc sa prizez doze infime de inocenta , un ceva ascuns. Incercarile sunt ca o mia lovitura… dupa un timp nu mai simti… Ma regasesc pe mine intr-un plans surd. Oare plansul e al eului nostalgic de sine?
Postat in idiosyncrasie | 9 Comentarii »
Mainile mele nu-si mai gasesc de mult cuvintele pentru ca mintea mea a ramas blocata in incaperea insomniilor eterne. Pe perdeaua de langa fereastra deschisa aluneca secrete indiscrete si indiferente vag sesizabile. Timpul se scurge in calatorii imaginare cu tramvaiul 34, pofte de amintiri inconturnabile, senzatii de deja-vu cand soarele se reflecta in parul umed si moale, dorinte de a tine de mana si a cauta buze coapte in miez de noapte…
Postat in Poil de carotte | 3 Comentarii »
Mi-au amortit buzele si emisfera stanga a encefalului. Imi inmoi buzele in otrava ce le amorteste pentru cateva secunde si imi ascute simturile. Toto, “il grande comico” e imbracat pe pereti in Mussolini, iar eu imi imbrac gatul in esarfe de matase cautand senzatii de acum 10 ani cand ma desfatam in camasile de matase ale mamei mele… Meniul e execrabil, iar spectacolul grobain. Sunt acolo si la zeci de mile departare, in lumea mea imperfecta si calda. Visez…
A convietui nu inseamna a trai…
Nu imi plac florile, doar zambilele…
Postat in Poil de carotte | 1 comentariu »
What’s more important, a smile or a skirt?
Postat in idiosyncrasie | 6 Comentarii »
Nu-mi pun ochlarii. Asa se vede totul blurat si distorsionat. Imaginile din Decameronul lui Pasolini sunt adevarate cadre a la Greenway, baroc pur si Vermeer pana la visare. Coapsele mi se subtieaza in oglinda, iar obrajii nu mai ascund buzele cu comisuri intoarse in jos. Din dormitoarul cu figuri geometrice din cosulete cu flori desenate cu cerneala invizibila se aude stident dimineata: “Would you ever be my, would you be my f-cking boyfriend?”… and I’m not even there… Oare intelege ca folosesc cuvinte triviale sau ritmul il acapareaza atat de tare incat uita si de acea boaba de engleza invatat din politete acum mai bine de 20 de ani? Ce bine ca a trecut la blues!!!
In copaci cresc iarna cuiburi parasite. Starile gretoase asociate mersului cu masina sunt alungate de ganduri cu visele senzuale de mai devreme. De ce le place lebedelor frigul? Vreau acasa…
Postat in Poil de carotte | 3 Comentarii »
“He’s a walkin’ contradiction/ partly truth and partly fiction”
Postat in Cap ou pas cap? | Leave a Comment »
Ullmann devine Andersson, Andersson devin Ullman. Ochi suprapusi peste ochi, frunti peste frunti, nasuri peste nasuri, buze peste buze. Vieti suprapuse si vieti care surclaseaza alte vieti. Frumusetea necunoscutului incepe aici:
Postat in Cap ou pas cap?, Uncategorized | 12 Comentarii »
