Gravity

The silence’s absorbed in their abominable puking… My head is spinning like a car wheel in a moving car. I reiterate Trainspotting’s abstinence scenes. I’m trapped in a naive person’s ignorance and I would strangulate him over and over again, till he will feel the ignorance’s spikes. Someone is eating, someone is puking over my sleep…

Polysemous

Can you shrink my mind and mail it in a month inside the Petit Prince’s box?

Pitici ce vor aceeaşi oaie şi primesc cartoane colorate… Istoriile se repetă cu viteza cu care reuşeşti să ştergi 100 sau 200 de mici mesaje din telefonul ce îţi repugnă. Verile se încheie si închid poveşti virtuale menite să se materializeze în alte rame…

Când îţi aduci aminte de Nick Drake, când visezi călătorii cu trenul spre Nicăieri, când pielea uşor arămie se mimetizeză progresiv, când umerii colţuroşi se îmbracă în şaluri în nonculori, când pielea calda cere 3 pături, cănd ceaiul negru e cu din ce în ce mai mult lapte… It’s time for fall and The Fall…

Collage

Stamps of a sms on my retina,

scribbles on the promiscuous red paper,

yells and fights reviving a lost Gavroche,

borrowed male shirts and flamboyant heels,

aqua colors and cheap imitations of Nabis,

rocking chairs and real scared kittens,

vetust naivete and anxious awaits,

abnormal chats and complmentary silence,

48 hours and a peaceful shower…

I’m baking with verve and cooking a verb…

“Tu n’as rien vu à Hiroshima”

Irrefutable beauty comes in a 700MB journey and a title…

I’m drawn in the day’s vortex: extatic feelings of floating into the abyss, immaculate sleeping pills, freudian dreams and primordial Adams from Tournier’s short stories…

The thoughts of Mary Jane

Sharing little pices of your soul makes it bleed?

Slippery hands are bad drivers…

I can’t tap my ears, I can’t stop the inner’s demon laugh resounding clearly in the void matchbox:  “I’ve won again!”

There’s no mistery behind the red polka dots dress, just some neverending irrelevant games…

I miss things that could have happen…

Illo tempore

I have this terrible cold  that forces my eyes to shed tears…

And this cold is been going on forever…

Decisions brusque by a glass of red wine

Developezi imagini de pe filmul anului anterior si tot ce poti extrage din ele e vina. Filme dominate de acelasi cameo imi bantuie orele de somn matinale. Insomniacul etern adoarme in paturi mirosind a “lacrimi si somn”, cum numai o A/alma avea sa descrie l’innconu. Licori aspre impanzesc vazul fragil si ii amortesc senzatiile saccharine cat sa nu se dezica de la simplitatea lucrurilor cautate. Neputitnta de a intelege lucruri atat de evidente ca rosul din filmul lui Parjanov e doar o scara spre infinitul frustrarilor vernale. Veranda e ca o Dresda descrisa de Vonnegut in celebrul mainstream book (nu, nu e preferata carte, gemenii geniali si capacitatea de autopersiflare sunt mult mai aproape pentru a empatiza), numai ca miroase a ploaie, da, strada asta miroase a ploaie in fiecare noapte, iar noi ne amintim intotdeauna lucrurile placute.
Sulfetul nud se loveste de cuvinte colturoase si previzible, asemenea constientului unui suprarealist…
Nothing changes the fact that I like red, anyway…

Auf der anderen seite

I know how to kill a soul!

The vivid unknown

Acumulez furii cotidiene ce stau sa explodeze in miez de noapte impreuna cu cana de ceai negru de Chelsea si zidul de gresie. Meticulos spal vasele pana ce scartaitul lor imi irita auzul haituit de Naqoyqatsi. Sentimentele sunt edulcorate numai cu licori interzise minorilor , iar oamenii lui Joyce sunt desprinsi din copilarii netraite, dar auzite. Povestile altora au talc si substanta, ale mele tintesc un vid. Incerc sa ma copilaresc , incerc sa prizez doze infime de inocenta , un ceva ascuns. Incercarile sunt ca o mia lovitura… dupa un timp nu mai simti… Ma regasesc pe mine intr-un plans surd. Oare plansul e al eului nostalgic de sine?

Beautiful maladies

 

Mainile mele nu-si mai gasesc de mult cuvintele pentru ca mintea mea a ramas blocata in incaperea insomniilor eterne. Pe perdeaua de langa fereastra deschisa aluneca secrete indiscrete si indiferente vag sesizabile. Timpul se scurge in calatorii imaginare cu tramvaiul 34, pofte de amintiri inconturnabile, senzatii de deja-vu cand soarele se reflecta in parul umed si moale, dorinte de a tine de mana si a cauta buze coapte in miez de noapte…