Acumulez furii cotidiene ce stau sa explodeze in miez de noapte impreuna cu cana de ceai negru de Chelsea si zidul de gresie. Meticulos spal vasele pana ce scartaitul lor imi irita auzul haituit de Naqoyqatsi. Sentimentele sunt edulcorate numai cu licori interzise minorilor , iar oamenii lui Joyce sunt desprinsi din copilarii netraite, dar auzite. Povestile altora au talc si substanta, ale mele tintesc un vid. Incerc sa ma copilaresc , incerc sa prizez doze infime de inocenta , un ceva ascuns. Incercarile sunt ca o mia lovitura… dupa un timp nu mai simti… Ma regasesc pe mine intr-un plans surd. Oare plansul e al eului nostalgic de sine?
zic cu cuvintele tale. povestile altora au talc, imi vine sa stau pe langa ele.
imi place blogul tau, supercalifragilisticexpialidocious
Am auzit intr-o zi la TV ca ceaiul negru este recomandat sa-l bei pana in ora 18.00.
@FTJ: Multumesc pentru apreciere!
@Petrisor: yesterday news, no news!
Somehow i missed the point. Probably lost in translation
Anyway … nice blog to visit.
cheers, Parallelism.
Pointless….
Thanks, Mr Parallelism
Imi dau seama ca nu citesc pe bloguri cat ar trebui. Azi te descopar pe tine. Citesc si recitesc, iar totul imi suna ca o continuare a cartii pe care abia am lasat-o deoparte. Ma supar pe mine fiindca uit sa citesc alte bloguri. Pe al tau nu am voie sa il uit.
Confessions, take 1: Nu am mai citit bloguri de o vesnicie, maybe I miss it, maybe I don’t…
Confessions, take 2: My blog (story)… on a permanent vacantion.
Multumesc pentru cuvintele caline, V
vacation even
permanent vacation? permanent is not good.