Gravity

The silence’s absorbed in their abominable puking… My head is spinning like a car wheel in a moving car. I reiterate Trainspotting’s abstinence scenes. I’m trapped in a naive person’s ignorance and I would strangulate him over and over again, till he will feel the ignorance’s spikes. Someone is eating, someone is puking over my sleep…

The vivid unknown

Acumulez furii cotidiene ce stau sa explodeze in miez de noapte impreuna cu cana de ceai negru de Chelsea si zidul de gresie. Meticulos spal vasele pana ce scartaitul lor imi irita auzul haituit de Naqoyqatsi. Sentimentele sunt edulcorate numai cu licori interzise minorilor , iar oamenii lui Joyce sunt desprinsi din copilarii netraite, dar auzite. Povestile altora au talc si substanta, ale mele tintesc un vid. Incerc sa ma copilaresc , incerc sa prizez doze infime de inocenta , un ceva ascuns. Incercarile sunt ca o mia lovitura… dupa un timp nu mai simti… Ma regasesc pe mine intr-un plans surd. Oare plansul e al eului nostalgic de sine?

On a sunday of life…

What’s more important, a smile or a skirt?

Black blank…

Lonely are the dumb

Mii de multumiri tatalui denaturat care m-a lasat singura sa urc un raft de carti in tren!
Cand dreagostea e mult prea puternica nu poti decat sa te lasi dus de val. Doi: EA, viitoare speranta a clubului “The silver donut”, cu batic leopard din care se ivesc carliontii scosi din cenusa fierbinte si jacheta din piele sintetica, cu miros pregnant de tabacarie; EL, proaspat ales “Mister bobul de fasole”, cu ciorapi de un negru decolorat, pantofi dubios de maro si fara pic de rabdare. Simbolul dragostei eterno-altruiste: un borcan de castraveciori in otet facuti de madame. “Hai! nu zaaaau! Ce pofta m-a plesnit” Domnu’ deschide tacticos borcanul si soarbe din sucul otetit, apuca delicat un castravecior si musca de parca ar fi gustat o trufa bine pusa la pastrat dupa care ii ofera cealalta jumatate iubite sale si isi depoziteaza temporat borcanul in plasa de rafie. Ciudat, miroase a otet in compartiment!
Thanks dad!

Have a niiiiiiice day!

Formez 9…….5…….3……2……..7……..1…….1. Suna. Extaz! Poti sa-ti faci de cap cu telefonu, va suna si tu vei da tot ce ai mai bun din tine! („Bine” in loc de „OK” si „O zi placuta!” la sfarsit) „Ne pare rau, nu ne permitem sa participam”. TTT a dat gres din nou sau sa fiu eu de vina? Faxul e cea mai placuta creatura cu putinta, suficient de mare incat sa te sprijini de el cand spatele protesteaza importiva unor multiplicari de documente, suficient de avangardist incat sa te duca cu gandul la 2001 si la o odisee spatiala; formezi numarul, apesi pe buton si te suna, nu trebuie sa raspunzi, nu trebuie decat sa apesi butonul verde si sa astepti bip-ul. Mizantropul trimite fax-uri perfecte si uraste telefoanele, daca ar putea ar trai pe o planeta cu legi ce interzic vorbitul la telefon in primele cinci zile ale saptamanii, fapt pedepsit prin folosirea telefonului douazeci si patru de ore din douazeci si patru pret de o saptamana.
Formez 2…..7….4…..6…3…..3……6. Vocea politicoasa de la celalalt capat al firului, cu limba ascutita si mieroasa: „Nu multumim, sa aveti o zi buna!”. Mintea intortocheata iti imagineaza cadre din scenarii de Lynch (Da, da, da! Abia astept sa dau urmatorul minunat telefon in aceasta minunata zi! Dar ce ati zice sa filmam noi mai intai anumite scene in maniera black-box theatre cu baietelul din „The Grandmother”?). Un ranjet suspect mi se intipareste pe fata: „Have a niiiiiiice day!”

Bittersweet symphony

Dupa ce ai incercat pret de o ora sa te trezesti la pranz, suna acel telefon care iti aduce vestea fatidica pentru o zi de luni mult prea mohorata pentru stari depresive avansate. Trebuie sa ii soptesti piticului timid din tine ca a venit timpul sa iei lumea in piept si sa infrunti orice te-ar astepta acolo(a monster with three hands and two fingers…neah!). Black jeans and a black shirt. Don’t panic, is not you! E doar vina lor ca the jeans are too tight and the shirt makes your arms feel fluffy. Acum esti un ideal balon negru-bleu incaltat in carorui, mai astepti doar confirmarea vantului ca ai ajuns asa. Sardele dansatoare pe ritmuri suicidale de John Zorn fac pogo la metrou si se stramba ca unul dintre copii lui Mark Ryden. Your mp3 player’s Muse is dead.
Cum sa iti reinnoiesti coafura fara un prea mare efort motivational? Stai la semafor si asteapta sa se produca minunea, neaparat cu mainile-n buzunare, caci altfel it won’t happen. „Happy and I’m smiling/ Walk a mile to drink your water”, the song sais that and the miss in front of me does… balonase din guma de mestecat in pofida vantului, iar vantului cum sa-i convina? Imi intorc privirea spre stanga, un balonas din guma de mestecat aterizase violent in ochiul de apa din spatele meu. Imi indrept privirea in fata – domnisoara rosie ca un rac pus in oala sub presiune radea pe infundate…

Monday is Montag and Montag will change as fast as he’s got an oportunity.

Multinationals Bite (…continuare)

Jan Saudek… decadent

Multinationals Bite

Seria viselor ciudate a revenit, seria visurilor s-a stins dupa ce a ars mocnit, ca un bat de chibrit umed… Acum vreo doua nopti, dupa ce mi-am repetata in minte actiunea viitorului scenariu pe care nu il voi scrie niciodata, dar care in momentul acela in mintea mea se materializa dis de dimineata pe hartie, am reusit in sfarsit sa adorm. E al naibi de greu sa dormi cand visele tale te duc pe taramuri inca virgine pentru tine. Eram un autentic Anouar Brahem la feminin, iar muzica ce venea din ud-ul meu avea o ”fluiditiate” ireala, mainile se miscau pe coarde de parca le-ar fi atins in permanenta din copilarie, in fiecare zi catva ore, in fiecare luna la cate un concert. Pe unde umbla sufletele din cauza depasirii pragului de confort termic al trupului lenes? Samarkand, posibil… Sau sa fi fost prin Alhambra?E la fel de posibil intr-un vis imposibil.

V-am zis ca am invatat sa cant la pian? Da, stiu sa cant corect gama do major cu ambele maini, dar nu in acelasi timp, pe rand, si fara gheare, ghearele nu sunt admise in cazul unui om ce vrea sa interepreteze mazurci si sonate de Chopin.

Le vent nous portera…

E la capatul lumii. Respira parfum bucolic si isi incanta privirea cu gradini de flori si case saracacioase din caramida arsa, ce nu au fost niciodata tencuite. Tine un brat intins si simte cum vantul se pierde printre degetele de pianista, care nu vor apartine niciodata unei persoane care stie sa cante la vreun instrument, si isi iubeste mai mult ca oricand rochita in stil grecesc popular, in narcisismul ei adunat de-a lungul unei saptamani calduroase. Se indreapta catre tramvaiul pustiu. Ii plac tramvaiele pustii, ii dau intotdeauna impresia ca o pot purta pana la captul lumii si ii pot arata minunatiile de dincolo de geamurile grose cat un caiet cu exercitiii de algebra si tabla ce se incinge ca un suflet aruncat in haurile iadului, minunatii ce nu-s posibile fara un scaun si un loc la fereastra. Se impiedica stangace cand incearca sa composteze biletul si roseste subit cand simte ca cei maxim 10 ochi din tramvai sunt atintiti asupra ei. Se aseaza pe scaun si se simte incoltita. Trei barbati ocupa scaunele libere din fata si din spatele ei. Nu o deranjeaza oamenii care ocupa locurile libere, o deranjeaza doar oamenii care incep sa fixeze alti oameni. Isi gaseste un alt loc la fereastra. Unul din barbati o urmareste si se aseaza in spatele ei. La urmatoare statie tramvaiul devine supraaglomerat, aerul irespirabil, mirosul de om batran din ce in ce mai pregnant. E rosie, e rosie de furie, e furioasa pe ea si pe mosii libidinosi. E furioasa ca nu a facut nimic mai devreme, ca va rata un examen pentru ca nu a avut capacitatea de a realiza un task marunt ca un stagiu de practica intr-o companie de comert exterior, o banca etc. E furioasa pentru ca si-a amintit de bunul-prieten-al-mamei-din-facultate-dar-nu-atat-de-bun-pana-la-urma, mare director de audit la nu stiu ce banca, cu costum ce semana a costumul de inmormantare al bunicului, iar bunicul einu a avut niciodata costume, cu gesturi gretoase si replici aluzive la o viitoare colaborare “intima”. E ca o spirala cu o statie cheie pe fiecare cerc al acesteia, o statie in care cobori din cand in cand si stii imediat ca vei mai ajunge acolo…

Oui, non

Ce sunt masinile de spalat? 

Piesa de mobilier! Ba nu! Loc de luat masa. Ba nu! Loc de tinut farfurii de plastic, linguri de plastic, cani de plastic, pahare de plastic, linguri de lemn usoare, tavi de plastic transparente, stergare cu motive florale, servetele de hartie, hartie, reviste hebdomadere! Da, masinile de spalat sunt fragile!

La ce nu folosesc masinile de spalat?

La depozitat! Nu! La consumat detergent si energie electrica. Nu! La adapostit pestisori aurii, ce nu au temporar acvariu. Nu! La ascuns cadouri in ajunul Craciunului. Nu! La tocat salata si legumele pe ele. Nu! La spalat haine, DA!!!!

Stie cineva vreo spalatorie prin oras, genul acela de spalatorie in care mergi cu hainutele constiincios, bagi fisa si astepti sa se spele si eventual sa se usuce ?