Cielo Rojo

Camera special proiectata pentru a asculta post-punk/alternativ/indie, cu vedere spre ceruri in apusuri colosale, spre apusuri in care simti ca ai arde, cu amintiri in fiecare coltisor, fara colturi in care sa te ascunzi atunci cand amintirile devin dureroase, camera apasatoare sub acordurdurile sudicidale ale lui John Zorn, in care visezi ca esti personaj intr-un quest ce se desfasoara intr-un tren din secolul al XIX-leal, in care lampa art deco atrage fluturi de noapte gigantici, in care firele sunt peste tot, iar praful pe biroul masiv si crapat, in care iti ingheata degetle pe tastaturi silentioase, in care un voyeurist s-ar simti ca in rai, printre atatea ferestre…

O camera si o ea.

Tout est calme

Un american ce ar fi fost acceptat la Salon, in plina glorie a impresionismului, Joel Meyerowitz, pentru ochii ce nu vad in culori, dar le iubesc, plus sunetele eclectice ale francezilor preferati ai momentului pentru urechile asurzite de un plans continuu: Yann Tiersen si Charlotte Gainsbourg.

“In dreams, emotions are overwhelming…”

Eu, cand voi creste mare [... si feminina] vreau sa devin omul care a regizat filmul acesta:

Si domnita ce face muzici calde pentru nopti insomniace si rasarituri pustii:

P.S: imi cer scuze pentru calitatea mp3-ului, nu am avut altul.

My room[waiting for Wonderland]

Mi-e dor sa inghit o mare de cuvinte, sa citesc toate cartile din biblioteca parintilor mei si din libraria cu munti de praf, dar imi sta gandul la mari reale si calatorii imaginare pe pagini de atlase geografice sau “100 de minuni ale lumii”… Nu e corect sa ai tot timpul din lume si in acelasi timp sa nu ai stare, sa te invarti prin casa, ca un leu in cusca, incercand sa gasesti ceva, iar ceva-ul acela sa nu-ti fie dat a-l gasi in veci. Ceva ce te-ar pironi in fata unei carti pe care ai inceput-o luni si puteai sa o termini marti, ceva ce te-ar face sa iei aparatul de fotografiat in mana si sa inveti sa pui lumini, ceva ce ti-ar dicat sa vezi “Cenusa si diamant” al lui Wajda, ce ti-ar smulge telecomanda din mana si te-ar indemna sa sari coarda pret de o jumatate de ora sau sa incerci cd-urile cu pilates…

http://www.trilulilu.ro/poildecarotte/8491153e7bd7d6

Mi-e imposibil sa gasesc acel plugin pt wordpress si sa-mi uploadez fisierul in forma dorita .

Mofturi?

Imi place piesa, si poate ca piesa nu m-ar fi impresionat asa tare daca nu ar fi fost atat de grandios show-ul…

Sentimental [gandurile unui insomniac de profesie]

Iar m-am trezit din somn ca sa scriu, sa scriu pe foaia cartonara de un rosu ametit asezata pe capul patului, cu pixul cu cerneala albastra, ce aluneca usor pe hartia lucie [asta imi place sa cred, ca-i una din acele hartii ce formau caietele mele preferate din generala: caietul acela cu foi de un alb imaculat, pe care un punct de cerneala ramanea punct, si nu se transforma intr-o gaza ce parca isi lua zborul...].

Sunt indragostita de creioane , de minele de grafit moi, de 2B-urile care aluneca usor pe hartie, dar lasa urme infioratoare cand se sterg, de foile colorate, de gumele de sters suficient de mari incat sa poti desena floicele, personaje comice, caligrafia numele baiatului de care esti indragostita, de ideile ce se pot picta cu degetele, de pensulele aspre si subtiri, de mirosul copertelor unei carti nou achizitionate, de mirosul de pagini prafuite si carti vechi din librariile in care se cumpara beletristica o data pe luna sau din biblioteca parintilor, de enciclopedii, de dictionare, de carti pentru copii, de neologisme, de epitete, de maxime, de aritmogrife…

Sunt fascinata de bibliotecile altora [daca as fi un om invizibil nu mi-as dori decat sa locuiesc in bibliotecile altora], cartile in alte limbi decat cea materna, revistele despre pictura, arhitectura, cinema, carti de istorie, formule matematice…

Un gandac mov

Zile friguroase in care mainile micute iti ingheata tinaind intr-o mana “plasa” (aka geanta pe care o detesta toata lumea) si in cealalta cutiile cu soriceii preferati de ciocolata (nu, de data asta i-am declarat “prosti”, niste soricei ce nu si-au dozat corect cantitatea de ciocolata neagra), cumparati cu efortul a trei staii de tramvai de mers pe jos… Dimintetile de duminica sunt pesemne “croite” sa le petreci plimbandu-te, chiar daca-ar fi -10 grade Celsius, sa asculti muzica ce te duce cu gandul la el si la inumerabilele lucruri (insignifiante, ti se par tie) ce l-ar face fericit: petreceri surpriza de ziua lui, cadouri inimaginabile, incercari stangace de a prepara un pranz perfect, carti cumparate cu gandul la el; sa auzi o voce cunoscuta in mintes ta ce comenteaza urmatoarea piess ce se aude in casti sau iti istoriseste o povestioara despre coperta albumului si sa iti dai seama ca vocea povestitorului nu e alta decat a el-ului din gand; sa fii prietena cu frigul, prin prisma prieteniei cu o geaca pufoasa ce te face sa aduci c-un pinguin si sa dezvolti astfel o retea complicata de amicitii intre niste fiinte carora le-ai atribuit suflete micute si colorate (uhmm…deja le-am spus “fiinte”, ceva nu e in regula aici!); sa te uiti la vreo comedie romantica sau sa visezi cum ar fi sa vezi “A love song for Bobby Long” cu o ceasca de Earl Gray in mana; sa ai impulsul de a intra in primul magazin de jucarii pe care il vezi si sa iti cumperi un ursulet imens de plus, desi stii prea bine ca nu ti-au placut niciodata plusurile acestea si nu se vor schimba intr-o clipita gusturile; sa te simti ca o creatura venita dintr-o alta galaxie (in alte galaxii traiesc gandaci multicolori?) ce a luat forma umana si ii e tare, tare ciudat in pielea asta…

Iubim

Si tuna si fulgera, si iar tuna si fulgera. Se misca geamurile din cauza norilor. Nu imi e frica. Ar putea fi noapte(dar e zi) si as putea dormi in patul mu, singura, cu lampa de veghe aprinsa si nu mi-ar fi frica, pentru ca iubesc ploaia.

Dar daca iubesc ploaia, de ce nu sunt acolo jos, in parcarea deserta din spatele blocului, intitulata sugestiv „home sweat home”, asteptand-o pe EA?

Ma duc sa ma uit pe fereastra…sunt un trisor ce iubeste ploaia, dar o priveste de la fereastra…